Planuri...

Sunt clădită din vise, din vise și ambiții, din aspirații și așteptări...Simt, presimt că încetul cu încetul mă îndrept spre drumul pe care mintea mea l-a trasat demult, lucru care îmi dă un avânt incredibil și mă umple de voință!

Îmi place să știu, ador să cunosc, sunt avidă de învățare! Deși m-am născut într-un loc puțin favorizat, deși provin dintr-o familie modestă și m-am născut într-o țară stigmatizată, reușesc să-mi câștig respectul multora oriunde merg. Sunt în Spania, în puțin timp voi termina masterul, am achiziționat un vocabular variat, academic, de care sunt foarte mândră; acum studiez catalana deoarece mă aflu într-o regiune autonomă unde se vorbește în proporție de 40 la sută această limbă ciudată în opinia mea si deloc armonioasă din punct de vedere fonic! Sunt nevoită s-o învăț dacă vreau să obțin un loc de muncă bun și să îmi câștig respectul și admirația catalanilor, deosebit de patrioți și ușor exagerați în ceea ce privește cultura locală. Cu această limbă voi ajunge la performanța de a vorbi 5 limbi: dulcele grai românesc, spaniolă, franceză, engleză și catalană. Îmi mai doresc să învăț o singură limbă străină pentru care am avut întotdeauna o înclinație inexplicabilă pentru mulți: rusa! Am bazele limbii ruse întrucât am făcut 3 ani de rusă în Școala primară, tot ce înseamnă alfabet, formule de prezentare și cuvinte disperse ce mi-au rămas impregnate în memorie. Limbile au reprezentat o pasiune profundă pentru mine, întotdeauna am învățat cu plăcere și entuziasm și le simt în sânge pot spune: ma transpun, îmi separ sertărașele creierului astfel încât atunci când vorbesc o limbă străină nu mă gândesc nicio clipă că sunt româncă ce vorbește spaniolă, ci că sunt una dintre ei! Și, Slavă cerului, îmi iese!

Am așteptat mult timp să găsesc ceva onorabil de lucru, am și eu pretențiile mele și în sfârșit am găsit ceva ce îmi place! Mi-am strâns ceva bănuți, renunțând la ieșirile în oraș și discoteci și sper să pot pleca în final la PAAAAARIS! destinația mea de vis și de suflet..o să mă simt cu adevărat un om împlinit!:) je suis en fait française..

Apoi, mai am în gând să-mi iau carnetul de conducere și certificatul de Cambridge Advanced; mașinuță poate îmi ia tata dacă mi-s cuminte, hehe..nu-s chiar așa nerăbdătoare să conduc, ador să am șofer personal, dar, recunosc, ar fi un pas spre independizarea mea! Abia aștept să am bani și să mă pot muta singurică sau cu persoane de vârsta mea!:D Îmi iubesc părinții, îi admir pentru sacrificiile pe care le-au făcut pentru noi, le rămân recunoscătoare, dar un lucru este sigur, după o anumită vârstă, conviețuirea cu părinții devine absoult imposibilă și de nerecomandat pentru diverse aspecte! În primul rând, fără să-ți dai seama te încarci cu problemele specifice vârstei lor, te împovărezi de stres și stări negative, apatie, te privezi de multe lucruri specifice vârstei, conflictele sunt inevitabile iar frustrările sunt de ambele părți! Cred că e cât se poate de sănătos să nu mai locuiești cu părinții după o anumită vârstă..sincer, nu pot să-mi explic cum stau unii până pe la 30 ani cu ai lor și le mai cer și bani pe deasupra..Lamentabil!

Ok și mai vreau ceva de la viață, ceva ce poate e cel mai greu să reușesc: să întâlnesc un bărbat interesant și atrăgător care să mă îndrăgostească! Îmi plac oamenii interesanți în general, de fapt, îmi plac oamenii în general...se cam împuținează totuși cei care își merită acest status! Nici măcar nu-l caut pe EL, nu vreau Feți Frumoși, nici un viitor soț, doar un bărbat care să ma facă să-mi tremure genunchii în prezența lui! Ciudată chestie și dragostea asta: când te îndrăgostești tu, el nu prea sau nu deloc, iar când e el topit după tine, tu ești ușor indiferentă sau pur și simplu nu reușești să ajungi să simți nimic! Asta e, dragoste cu sila nu se poate!:D

Trăiască tinerețea, oamenii și spiritualitatea, dragostea și pofta nebună de viață!