Planuri...

Sunt clădită din vise, din vise și ambiții, din aspirații și așteptări...Simt, presimt că încetul cu încetul mă îndrept spre drumul pe care mintea mea l-a trasat demult, lucru care îmi dă un avânt incredibil și mă umple de voință!

Îmi place să știu, ador să cunosc, sunt avidă de învățare! Deși m-am născut într-un loc puțin favorizat, deși provin dintr-o familie modestă și m-am născut într-o țară stigmatizată, reușesc să-mi câștig respectul multora oriunde merg. Sunt în Spania, în puțin timp voi termina masterul, am achiziționat un vocabular variat, academic, de care sunt foarte mândră; acum studiez catalana deoarece mă aflu într-o regiune autonomă unde se vorbește în proporție de 40 la sută această limbă ciudată în opinia mea si deloc armonioasă din punct de vedere fonic! Sunt nevoită s-o învăț dacă vreau să obțin un loc de muncă bun și să îmi câștig respectul și admirația catalanilor, deosebit de patrioți și ușor exagerați în ceea ce privește cultura locală. Cu această limbă voi ajunge la performanța de a vorbi 5 limbi: dulcele grai românesc, spaniolă, franceză, engleză și catalană. Îmi mai doresc să învăț o singură limbă străină pentru care am avut întotdeauna o înclinație inexplicabilă pentru mulți: rusa! Am bazele limbii ruse întrucât am făcut 3 ani de rusă în Școala primară, tot ce înseamnă alfabet, formule de prezentare și cuvinte disperse ce mi-au rămas impregnate în memorie. Limbile au reprezentat o pasiune profundă pentru mine, întotdeauna am învățat cu plăcere și entuziasm și le simt în sânge pot spune: ma transpun, îmi separ sertărașele creierului astfel încât atunci când vorbesc o limbă străină nu mă gândesc nicio clipă că sunt româncă ce vorbește spaniolă, ci că sunt una dintre ei! Și, Slavă cerului, îmi iese!

Am așteptat mult timp să găsesc ceva onorabil de lucru, am și eu pretențiile mele și în sfârșit am găsit ceva ce îmi place! Mi-am strâns ceva bănuți, renunțând la ieșirile în oraș și discoteci și sper să pot pleca în final la PAAAAARIS! destinația mea de vis și de suflet..o să mă simt cu adevărat un om împlinit!:) je suis en fait française..

Apoi, mai am în gând să-mi iau carnetul de conducere și certificatul de Cambridge Advanced; mașinuță poate îmi ia tata dacă mi-s cuminte, hehe..nu-s chiar așa nerăbdătoare să conduc, ador să am șofer personal, dar, recunosc, ar fi un pas spre independizarea mea! Abia aștept să am bani și să mă pot muta singurică sau cu persoane de vârsta mea!:D Îmi iubesc părinții, îi admir pentru sacrificiile pe care le-au făcut pentru noi, le rămân recunoscătoare, dar un lucru este sigur, după o anumită vârstă, conviețuirea cu părinții devine absoult imposibilă și de nerecomandat pentru diverse aspecte! În primul rând, fără să-ți dai seama te încarci cu problemele specifice vârstei lor, te împovărezi de stres și stări negative, apatie, te privezi de multe lucruri specifice vârstei, conflictele sunt inevitabile iar frustrările sunt de ambele părți! Cred că e cât se poate de sănătos să nu mai locuiești cu părinții după o anumită vârstă..sincer, nu pot să-mi explic cum stau unii până pe la 30 ani cu ai lor și le mai cer și bani pe deasupra..Lamentabil!

Ok și mai vreau ceva de la viață, ceva ce poate e cel mai greu să reușesc: să întâlnesc un bărbat interesant și atrăgător care să mă îndrăgostească! Îmi plac oamenii interesanți în general, de fapt, îmi plac oamenii în general...se cam împuținează totuși cei care își merită acest status! Nici măcar nu-l caut pe EL, nu vreau Feți Frumoși, nici un viitor soț, doar un bărbat care să ma facă să-mi tremure genunchii în prezența lui! Ciudată chestie și dragostea asta: când te îndrăgostești tu, el nu prea sau nu deloc, iar când e el topit după tine, tu ești ușor indiferentă sau pur și simplu nu reușești să ajungi să simți nimic! Asta e, dragoste cu sila nu se poate!:D

Trăiască tinerețea, oamenii și spiritualitatea, dragostea și pofta nebună de viață!

An nou multicultural

Tocmai a trecut un revelion interesant, unic si original pentru fata de provinicie din mine. Am petrecut in Barcelona intr-un apartament spatios din Zona Sagrada Familia, una din partile cele mai cosmopolite ale orasului lui Gaudi, alaturi de multi oameni pe care practic nu-i cunoasteam, hehe. Singurele persoane familiare si care de altfel m-au invitat au fost 4 colegi de la masterul pe care il urmez in Barcelona, in rest, lume in general cu voie buna, multa voie buna si alcool,hehe. Invitatii erau un amestec foarte interesant: romance(eu si sormea), "las reinas rumanas" por favor,hehe, chilieni, mexicani, spanioli(catalani) si brazilieni (de fapt, brazilience care, apropo baieti, erau foarte frumoase:p aviz ms ass).
Ce m-a uimit a fost faptul ca avem atat de multe in comun cu oameni de pe alt continent incat ma simteam ca acasa.In definitv suntem oameni cu totii, persoane, personalitati, ego-uri diferite dar foarte asemanatoare in acelasi timp: limbajul verbal, gestual sau corporal e acelasi in cultura latina. Latino-americanii sunt foarte prietenosi si lipicosi, "de gasca" cum spunem noi, se distreaza, danseaza mult, rad, canta la chitara si voce (mai ales cand sunt beti,hehe) si au sangre caliente la fel ca si noi romanii. Cred ca radacina latina ne uneste foarte mult, atat ca mentalitate si mod de a ne distra si de a privi viata, cat si in detalii de genul: dansul popular- am ramas surprinsa sa aflu ca in Chile exista un dans izbitor de asemanator cu batuta moldoveneasca. Toata lumea spunea ca parem din Chile pentru ca ne apropiem prea tare cu stilul lor, poate doar fizionomia distincta ne dezvaluie nationalitatea.
Am invatat sa fac caipirinha de la o brazilianca autentica (fara celebra cachaza caci in supermarketurile din Spania nu se gaseste) si am gustat cate putin din bunatatile culinare si alcoolice din fiecare tara,hehe. Caipirinha e o bautura excelenta pentru petrecere, se prepara cu lamaie taiata in patru, zahar, gheata sfaramata si cachaza sau vodka, se agita bine si se savureaza. Braziliencele mele nu erau tocmai stilul samba, ci mai mult stilul jazz brazilian (care e foarte interesant), fete mai boeme si nu foarte extravagante asa cum au faima fetele de acolo. Multa lume isi creeaza stereotipuri despre culturi: Brazilia e samba si carnaval (nu toti stiu sa danseze), in Chile si Mexic se mananca foarte picant (nu toti agreeaza gustul picant), Mexicul reprezinta delincventa in masa si droguri (asa e, dar nu in toate orasele), iar Romania..ghiciti- e faimoasa pentru Castelul Bran, el Castillo de Dracula, cum zic ei si pentru Transilvania ca regiune turistica principala. Multi cred ca suntem vecini cu cehii sau polonezii sau nu au o idee foarte clara de unde se afla pe harta a noastra dulce tara. Consider ca acest lucru e datorat proastei gestiuni a promovarii turistice de la noi, utopica de altfel si, intr-un anume grad, si al ignorantei in materie de geografie a persoanelor in cauza.
Singura mea nostalgie e ca noi romanii nu suntem asa uniti ca natiune in strainatate si ca fiecare isi este autosuficient, nu vor sa coopereze sau sa se alature la vreo cauza comuna. Cei din America Latina, si nu numai, sunt foarte coezionati ca natiune cultura, etc, se ajuta reciproc si se bucura impreuna de valorile culturale proprii tarii din care provin.
M-am distrat diferit si frumos in seara de 31 decembrie care s-a extins pana dimineata la 9 cand am fost sa ne udam picioarele in mare, obicei brazilian pentru a avea noroc tot anul si a spala tot raul, ghinionul care te-ar putea urmari in noul an. In mod normal, in Brazilia se sare peste valuri iar apa este calda, Mediterana nu era tocmai simpatica mai ales ca afara batea un vant puternic si racoros... Ahh, alt obicei de aceasta data spaniol: aproape de miezul noptii se bat 12 gonguri, reprezentand fiecare luna a anului; cu fiecare gong se mananca o boaba de strugure pentru a fi sanatos si a avea noroc tot anul.:)
Vamos a bailaaar chiquillo,hehe!!!