An nou multicultural

Tocmai a trecut un revelion interesant, unic si original pentru fata de provinicie din mine. Am petrecut in Barcelona intr-un apartament spatios din Zona Sagrada Familia, una din partile cele mai cosmopolite ale orasului lui Gaudi, alaturi de multi oameni pe care practic nu-i cunoasteam, hehe. Singurele persoane familiare si care de altfel m-au invitat au fost 4 colegi de la masterul pe care il urmez in Barcelona, in rest, lume in general cu voie buna, multa voie buna si alcool,hehe. Invitatii erau un amestec foarte interesant: romance(eu si sormea), "las reinas rumanas" por favor,hehe, chilieni, mexicani, spanioli(catalani) si brazilieni (de fapt, brazilience care, apropo baieti, erau foarte frumoase:p aviz ms ass).
Ce m-a uimit a fost faptul ca avem atat de multe in comun cu oameni de pe alt continent incat ma simteam ca acasa.In definitv suntem oameni cu totii, persoane, personalitati, ego-uri diferite dar foarte asemanatoare in acelasi timp: limbajul verbal, gestual sau corporal e acelasi in cultura latina. Latino-americanii sunt foarte prietenosi si lipicosi, "de gasca" cum spunem noi, se distreaza, danseaza mult, rad, canta la chitara si voce (mai ales cand sunt beti,hehe) si au sangre caliente la fel ca si noi romanii. Cred ca radacina latina ne uneste foarte mult, atat ca mentalitate si mod de a ne distra si de a privi viata, cat si in detalii de genul: dansul popular- am ramas surprinsa sa aflu ca in Chile exista un dans izbitor de asemanator cu batuta moldoveneasca. Toata lumea spunea ca parem din Chile pentru ca ne apropiem prea tare cu stilul lor, poate doar fizionomia distincta ne dezvaluie nationalitatea.
Am invatat sa fac caipirinha de la o brazilianca autentica (fara celebra cachaza caci in supermarketurile din Spania nu se gaseste) si am gustat cate putin din bunatatile culinare si alcoolice din fiecare tara,hehe. Caipirinha e o bautura excelenta pentru petrecere, se prepara cu lamaie taiata in patru, zahar, gheata sfaramata si cachaza sau vodka, se agita bine si se savureaza. Braziliencele mele nu erau tocmai stilul samba, ci mai mult stilul jazz brazilian (care e foarte interesant), fete mai boeme si nu foarte extravagante asa cum au faima fetele de acolo. Multa lume isi creeaza stereotipuri despre culturi: Brazilia e samba si carnaval (nu toti stiu sa danseze), in Chile si Mexic se mananca foarte picant (nu toti agreeaza gustul picant), Mexicul reprezinta delincventa in masa si droguri (asa e, dar nu in toate orasele), iar Romania..ghiciti- e faimoasa pentru Castelul Bran, el Castillo de Dracula, cum zic ei si pentru Transilvania ca regiune turistica principala. Multi cred ca suntem vecini cu cehii sau polonezii sau nu au o idee foarte clara de unde se afla pe harta a noastra dulce tara. Consider ca acest lucru e datorat proastei gestiuni a promovarii turistice de la noi, utopica de altfel si, intr-un anume grad, si al ignorantei in materie de geografie a persoanelor in cauza.
Singura mea nostalgie e ca noi romanii nu suntem asa uniti ca natiune in strainatate si ca fiecare isi este autosuficient, nu vor sa coopereze sau sa se alature la vreo cauza comuna. Cei din America Latina, si nu numai, sunt foarte coezionati ca natiune cultura, etc, se ajuta reciproc si se bucura impreuna de valorile culturale proprii tarii din care provin.
M-am distrat diferit si frumos in seara de 31 decembrie care s-a extins pana dimineata la 9 cand am fost sa ne udam picioarele in mare, obicei brazilian pentru a avea noroc tot anul si a spala tot raul, ghinionul care te-ar putea urmari in noul an. In mod normal, in Brazilia se sare peste valuri iar apa este calda, Mediterana nu era tocmai simpatica mai ales ca afara batea un vant puternic si racoros... Ahh, alt obicei de aceasta data spaniol: aproape de miezul noptii se bat 12 gonguri, reprezentand fiecare luna a anului; cu fiecare gong se mananca o boaba de strugure pentru a fi sanatos si a avea noroc tot anul.:)
Vamos a bailaaar chiquillo,hehe!!!